Un pas de-ai cucerit, te-aşteaptă altul... căci niciodată nu-i sfârşit înaltul!: Privire peste anul care a trecut

Ca un punct de plecare pentru mai departe, o sa incerc sa-mi aduc aminte turele facute in 2009. Nu ca ar fi fost foarte multe ci mai ales ca au purtat semnatura HPM. Da, cei din Asociatia de Turism Montan "Hai pe munte" Iaşi, sunt camarazii mei de munte si nu numai. Impreuna facem cele mai placute ieşiri pe munte, atmosfera in sânul grupului fiind originală, cu oamenii diferiti dar cu toţii dornici de mers prin munti. In plus , experienţa fiecaruia dintre noi este impartaşită celorlalţi , astfel incat am avut de caştigat fiecare foarte mult din apartenenta la acest minunat grup.(nu totu-i roz, ca in orice grup normal, ideile sunt impartite, dar reusim sa ne adunam si ne organizam turele asa cum trebuie ).

Aşadar şi prin urmare, Ianuarie 2009 , imediat dupa sarbatorile de iarna, pe 14 cred, am plecat doua zile in Giumalău-Rarău, tură de iarna. Pe scurt, am plecat sambata dimineata din Pasul Mestecanis-Poiana Ciungi-Varful Giumalau-coborat pana la drumul auto spre Motel Rarău, intaorcere a doua zi prin Saua Ciobanulu-Valea Limpedea-Campul Lung.

calea de urmat

vf. Giumalau in nori

plecam din Poiana Ciungi

batuti de viscol pe Vf. Giumalau

vedem Raraul, unde vom ajunge pe intuneric.

batai de cap cauzate de zapada

Peste o saptamana, pe 24 ianuarie intalnirea Carpati.org in Piatra Craiului. Ne-am mobilizat si am plecat spre Zarnesti.De vineri pana duminica am cunoscut carpatistii, ale caror nume le mai stiam de pe site, deci am socializat, am cantat, am dormit in anexele innabusitor de calduroase, si am facut o tura in creasta cu urcare pe la Turnuri pana la refugiul Ascutit si coborat inapoi la cabana Curmatura.Zapada era prezenta in creasta, nu amenintator dar destul sa coloreze in alb liniile maretului munte.

urcarea pe la Turnuri

Piatra Mica, vazuta din creasta

nori peste creasta sudica

Craiul spalat de nori

atmosfera de la Curmatura

A urmat Ceahlaul.Moldovenii il au in suflet. Nici o iesire in Ceahlau nu seamana cu alta. Iar in martie am adunat impreuna cu colegii din HPM, o gasca de vrei 30 de persoane si am urcat pe o zapada superba, totul fiind acoperit in alb. Am urcat prin Lutul Rosu , fiind mai accesibil, luand in considerare ca il aveam printre noi si pe bravul Matei, 8 ani la vremea aceea.

Matei il trage pe Claudiu, tatal lui

Pierdut in decor

Viscol langa Dochia

Nu e vulpe...!

baieti si fete

29, 30 Martie, "gigantul" Macin. La invitatia amicilor din Braila, carpatisti convinsi, in speta Pinguinii, am participat , impreuna cu colegii din HPM la tura in acesti munti. Inaltimea nu este punctul forte al acestora fiind foarte vechi si erodati, dar minunati prin senzatia de umblat prin basm pe care o dau. Partea interesanta a fost ca plecam la munte spre Braila, pe traseul clasic de mers spre mare. La Braila am traversat Dunarea cu bacul, destinatia si punctul de intalnire si plecare in tura fiind localitatea Greci. Traseul a fost impartit in doua zile. Prima zi Greci-Cheile Chediu-vf. Tutuianu-Greci. Am campat la Pricopanu, langa masini, unde am format o tabara imensa. Un amanunt, iar au fost in jur de 40 de persoane, tura asta fiind mai mult de relax, dovada ca a doua zi noi cei din Iasi, care eram cam 12, am preferat sa ramanem la tabara pana dupa amiaza cand era plecarea spre casa. Ceilalti, au mers duminica in Culmea Pricopanului, facand un circuit cu intoarcere la corturi.

curios, dar mergem la munte...

padure inundata, clar!

ele

noi

Cheile Chediului

una din pauzele de masa, lupta pentru
supravietuire, se desface sau nu?

natura muribunda

noi

si ele

Pricopanul

Vulcanul Etna. De Pasti, mi-a facut mama o invitatie in Italia. Sa petrec o saptamana in Palermo, Sicilia. Auzind de Sicilia, m-am gandit ca merita sa dedic doua zile pentru Etna. Si planul de acasa a fost: 5 zile cu mama, 2 cu Etna. Mama a fost si sponsorul iesirii pe Etna. Asa ca dupa 5 zile de vizitat un oras superb , plin de istorie, de care palermitanii sunt foarte mandrii, cu ajutorul unor cunostinte, am aflat detaliile plecarii spre Etna. Cu autobuzul pana in Catania, de unde se ia un microbuz, ca un fel de transport intern, pana la refugiul Sapienza, 1910.Pana aici deja socializasem cu Joe si Helene, din Australia.Impreuna am ignorat mijloacele de transport pana la 2900, Refugiul Torre del Filosofo si am urcat pe drumul sapat in zapada care pe alocuri avea si 8 m. In 4 ore eram la Refugiul Torre del Filosofo unde am intalnit un grup de germani, cu o medie de varsta de 60 de ani. Tocmai veneau de la craterul Boca Nuova, si de pe varful vulcanului aflat la 3324 m. Aici tovarasii mei de drum au considerat ca au facut mai mult decat aveau de gand, si dupa un picnic din pachetul pus la dispozitie de a mea mama, si considerand ca este prea frig pentru ei, ne-am luat la revedere. M-am echipat sa urc de unul singur pe varf. Ghidul german imi recomanda insistent, ducand-ma afara sa vad norii ce aveau sa vina, ca e mai bine sa nu merg de unul singur.Chiar daca muntele e destul de comercial, ora la care vroiam eu sa urc era cam inaintata, nemaifiind nimeni prin preajma. Iluzia era ca mai aveam putin de mers.L-am convins ca-i respect parerea si am plecat spre cosurile fumegande aflate la vreo 200 m de refugiu sa fotografiez.Stiam ca e un pretext pentru a ma indeparta. Vremea nu era asa de rea, am vazut altele mai grave in muntii nostrii. Interesant a fost ca dimineata eram la nivelul marii, soare si cald si in 6 ore era la 3000 m si ningea. Urmand urmele de coltari facute de grupul de la refugiu am mers cam 2 ore spre Buoca Nuova. Vantul de intetea, ceata se lasa , dar imi spuneam ca nu m-as putea ratacii in simplitatea muntelui asta. Ma incurajam ca pot sa ajung, ma opream , mai priveam inapoi, ma uitam in jur, era liniste. Fotografiam si filmam vremea rea ce avea sa vina. Pe la 3200, am intalnit niste crevase , nu foarte periculoase dar gandindu-ma ca sunt singur si deasupra unui vulcan activ, imi imaginam tot felul de lucruri, cum ar fi ca din cauza caldurii interioare se formeaza gauri in zapada si poate ma aleg cu o cazatura. Asa ca , multumit de aventura de pana atunci si dorind sa o impartasesc si cu altii am decis sa ma intorc. Fara nici un regret. Ceata grosa imi era ca o umbra. Cand am ajuns inapoi la Refugiul Sapienza nu vedeai la 10 m. A urmat o noapte aici, la un Refugiu ce este in fapt un motel de 3 stele cred, cu 50 Euro pe noapte cu mic dejun inclus.Tin sa amintesc de ospitalitatea sicilienilor, proverbiala. Astfel am facut autostopul si am ajuns foarte repede si gratis inapoi in Catania.Un munte mai mult interesant decat frumos, simplu de facut, o zi cu vreme buna fiind suficient sa ajungi de la nivelul Marii Ionice la 3324 m.

traseul facut

de mine

mergand pe aici

si pe aici..

La refugiul Torre del Filosofo

spre Boca Nuova, in realitate, portiunea asta este mult mai mare decat pare.

vorbindu-mi...

De 1 Mai 3 zile in Muntii Bistritei. La propunearea lui Mihai Cibotaru, propunere inscrisa si ca tura pe Carpati.org, am raspuns afimativ eu si inca vreo 35 de oameni, HPM-isti, Carpatisti & o gramada de prieteni montaniarzi. Astfel pe la ora 11 pe 1 mai eram o armata gata de a ataca urcarea greoaie spre varful Pietrosu Bistritei. Am trafersat canalul de fuga din spatele cabanei Zugreni, dupa care ne luptam sa ne facem loc pe poteca. Cu timpul, ritmul de mers al fiecaruia ne-a despartit in grupuri pe o distanta de aproximativ o ora. Rar reuseam o regrupare completa.
Traseul a fost : Cabana Zugreni-vf. Pietrosu Bistritei-saua "La izvorul rau" (campare prima noapte) - vf. Lespezi-vf. Sandru-Saua Busuiocu- Vf. Calimanelu- Saua Paltinis- sat Paltinis.
De mentionat ca a doua zi am mers prin ploaie mocaneasca si forestier de la 9 la 18. Uzi si mai putini veseli ne-am impartit in doua tabere. Una a dormit la Manastirea Piatra Taieturii, unde prin ospitalitatea unei maici am si cinat, si o tabara a preferat ploaia si vantul de afara petrecand si a doua noapte la cort, incalziti de produse ecologice. Tura a fost o reusita, team-building-ul de final de la crasma din sat fiind un real succes.

peste bistrita, cu mare grija...

sarbatorind ziua muncii

ne asteptam randul spre sus

in creasta

incercare de regrupare

2 x domnu Costel

tabara de baza

cativa oameni

pleostiti de ploaie

In urma acestei experiente, Sim Ovidiu din Cluj a realizat urmatorul film.

http://www.carpati.org/jurnal/cu_ochii_nostri_pentru_ochii_vostri/1780/

jurnal realizat de Mihai Cibotaru.

In Iunie ne-am reintors in Ceahlau. De data asta ceva special. Cel putin asa consider eu, pentru ca a fost o tura de doua zule minunate cu Titus Hen. Avea sa fie altceva decat ma obisnuisem. Am campat intr-un loc ferit, in una din poienile de altitudine joasa si am balaurit prin Jgheabul Amenilor, ucat pe Polita lui Calistru de sub Matura Vrajitoarei, mers pe brana de sus a Ocolasului Mic(o portiune pana la sufa), urcat pe Ocolasul Mic apoi coborat in Poiana Stanile pe la Tronuri si inapoi la cort. Am uitat sa precizez ca in prima zi am admirat de aproape Turnul lui Butu si Ana. Toate astea intr-o atmosfera de respect pentru munte si pentru vietatile care din fericire mai salasluiesc pe acolo.

Butu si Ana

la picioarele lui Butu

Poiana Maicilor de pe Polita lui Calistru

Peretele ocolasului mic cu branele

Matura Vrajitoarei

o mica via ferrata in Ceahlau

la Tronuri,deasupra Poienii Stanile, cred ca
ne uitam spre Chile Bicazului.

de ce nu si putina odihna?!

the bad gang (am taiat din fotografie sa nu desconspir poiana secreta)

foto de : Claudiu Bârliba, Titus Hen.

Tot in iunie am mers in Rodnei si tot la initiativa unui membru HPM, Ionut Cristache, de data asta. O gasca mai retransa, daca se poate spune asa unui numar de 7 oameni. Am plecat din Pasul Rotunda-Fv. Ineut- Lala Mic campare-Vf Ineu-Cresta pana la vf. Gargalau-coborat in Saua Gargalau unde ne-a prins o ploaie naprasnica ce ne-a scos din traseul initial (cascada Cailor-Borsa) spre Pasul Prislop. Intr-o atmosfera gri, am gasit cazare in pas unde am petrecut a doua noapte. Duminica, a treia zi am luat microbuz catre Iasi.

la drum

ajungem si acolo

pe Ineut

Lala Mic cu rododendron

scapati de ploaie, campam

la plaja, pe ghetarul ce alimenteaza lacul

spre vf. Ineu

ciobanel cu 300 de...cai

ploaia ce ne va prinde

ne-a prins in saua Gargalau

Ineul din pasul Prislop

In iulie Fagaraşul. O tura de sapte zile minunata in care am avut de toate. Am plecat cu gandul sa facem creasta de la vest la est, din Turnul Rosu pana in plaiul Foii. Din cauza, ploii, a bataturilor, a noastra, ne-am oprit in Fereastra Mare a Sambetei. Am plecat de la Manastirea Turnu Rosu pe ploaie, care a durat doua zile. Din aceasta cauza am fost tintuiti in cort sambata si duminica, in asteptarea soarelui de luni. Urmatoarele zile au fost minunate , urmand sa strabatem banda rosie fara probleme, inclusiv Custura si Strunga Dracului. Pe vf. Moldoveanu canicula urmata de ploaie care ne-a reamintit de primele zile nu tocmai fericite. Trupa formata din Mihai H., Mihaela, Catalin ,Tudor, Viorica ,a fost numai potrivita pentru o asemenea tura. Lipsiti de orgolii am ajuns cu usurinta la consens in deciziile ce trebuiau a fi luate pentru reusita turei, prin aceasta intelegand orice final fericit. Memorabila a fost si utltima zi, cand, plecand de la Cabana Sambata, pe Valea Raului cu acelasi nume, si din cauza debitului mare al acestuia aventura a fost prezenta din plin. Las pozele sa intre in detalii.

ne pregatim de ploaie

vremea care ne-a tinut in cort in Chica Pietrelor

filmat de Mihai Husleag.

dupa doua zile, vedem o speranta

vant si soare

spre Lacul Avrig

Lacul Avrig

spre mai inalt

intinsi prin Refugiul Scara

cred ca in nori e Negoiu, ne asteapta sssst...

Custura Saratii

o poteca expusa in Custura

mare atentie!

poza de grup pe Negoiu

Catalin in Strunga Dracului

alt curajos, Viorica iese triumfatoare

vf. Lespezi, vf. Caltun, acolo mic lacul Caltun, in mijloc vf. Negoiu

de acolo de departe venim.Vedere de pe Moldoveanu spre N-V

HPM pe Moldoveanu

coboram spre Fereastra Mare

Valea Sambetei involburata

detalii si fotografii gasiti pe adresa:

http://www.carpati.org/jurnal/hpm_in_fagaras_11.07.2009_-_18.07.2009/1768/

Tura Retro de sub vf. Ouşoru . O idee originala a noastră (HPM), ca o reactie a unui film alb negru, realizat de Claudiu Barliba cu imagini din Muntii Bistritei. Planificata din timp, a fost un real succes, taoata lumea fiind pregatita cu cele impuse de tematica iesirii. Ideea a fost sa reconstituim turele de altadata, de prin anii '80 cand rucsacul cu cadru, corturile de 5-10 kg erau cool si chiar fency. Pesonal am purtat bocanci de armata, care mi-au facut bataturi ce au tinut doua saptamani, blugi, o geaca verde cu umeri protejati cu o membrana de nylon, bluza de training, tricou bumbac, sosete in carouri peste blugi. Am dormit in sac plic, fara izopren, am gatit la foc ciorba cu legume si cartofi dar si purcel in lapte carat de tovarasii de drum.. S-a citit din Almanahul Urzica pentru a inveseli atmosfera. A doua zi, ploaia ne-a trezit la realitate, hainele imbuibandu-se de apa , fiind trimisi repede spre Vatra Dornei.

pentru mai multe detalii puteti accesa RT-ul realizat de Mihai Cibotaru la urmatoarea adresa:

http://www.carpati.org/jurnal/remember_8217_80_tura_retro_editia_i_8211_suhard_/1777/

Si iar Ceahlau. Ce facem noi cand ni se face subit dor de munte? Mergem in Ceahlau. E varianta cea mai simpla si totdeauna pare altfel. De data asta 5 persoane. Am urcat pe la Duruitoarea, am dormit in Camping, cina lund-o intr-o atmosfea deplorabila la Dochia, unde se pregatea lumea de o maneloteca. Campingul ne-a oferit vantul si linistea noptii. A doua zi am vizitat Camera Patrata din Detunate si am coborat pe la Claile lui Miron, cu o incercare nereusita de a cobori prin Jgheabul Armenilor, din cauza ca am intrat gresit, intampinandu-ne o saritoare de netrecut fara echipamentul necesar pentru un rapel .Ne-a chinuit jgheabul vreo doua ore, dar placut.

Cascada Duruitoarea

eu cu un cadou pentru Cabana Dochia in mana

cadoul!

Camera Patrata

...ca se putea

avene prin Detunate

catalin de paza, sa nu intre careva.;)

casele noastre

intram in jgheab

si iesim , ca-i mai sanatos

foto: Catalin Luca

La 1 noiembrie din nou in Rarau. Si tot cu HPM-isti. Traseul propus de Mihai Cibotaru a fost : prima zi: Campul-Est -Satul Slatioara- Codrii Seculari Slatioara - Varful Todirescu - Popii Raraului iar a doua zi Vf. Rarau - Hotel Alpin Rarau - Poiana Sihastriei - Vf. Bodea - Campul Lung Vest. Cu iscusinta si mai ales din cauza unui sfat primit de la un padurar am reusit sa nu vedem Codrii Seculari, din pacate. Am dormit la o stana langa Popii Raraului, unde seara taiai fumul cu drujba, si ca sa putem dormi in ea am stins focul, noaptea indurand temperaturi de - 10 grade. Sambata soare tomnatic, iar duminica zapada. Toata iesirea a fost relaxanta fara efort prea mult din partea participantilor. Traditional, tura s-a incheiat cu o masa in Campul Lung.

pornim la drum

la sfat

vom dormi aici

se pregateste ceva

mult fum

afara e mai bine

parasim stana

foto : Tudor Ghioc

La sedinta ordinara HPM , de miercuri 11 noiembrie, primesc invitatia de a merge in Cheile Bicazului o zi. Asa ca a doua zi , am chiulit de la servici, pentru o vizita in locurile preferate ale colegului nostru Claudiu Barliba, in speta, Cheile Bicazului, Cheile Sugaului si Pestera Munticel. Claudiu ne-a purta prin locuri minunate, chiar daca nu departe de civilizatie, putin atinse de modernism. Isi dorea foarte mult sa viziteze pestera Munticel. A mai cautat-o dar in zadar. De data asta tinea mortis sa o gaseasca pentru ca tatal sau s-a numarat printre primii vizitatori ai acestui loc. A fost o zi de toamna tarzie , cu vant si frig insa drumul nu foarte greu ne-a purtat peste aceste inaltimi rupte de realitatea cotidiana. Mi s-a parut interesant cum am gasit pestera. Dupa cateva ore de orientare pe GPS, intrand intr-o fundatura odata cu venirea intunericului am incetat sa mai cautam. Dar nici drumul de intaorcere nu-l stiam prea bine asa ca incercam orice directie de a iesi din padure.Dupa cateva minute de ezitare, am abordat un jgheab ce ne-a dus direct la pestera. Claudiu era in culmea fericirii.

cascada

picaturi

casuta, copacel, gardulet...

pregatiti de vant

ghidul cel fara de ratacire

tandem in coborare

zada

fundatura

am intrat in pestera Munticel

coloane

feţe stranii...

Ultima tura din acest an a fost dedicata primei zapezi din iarna asta. Saptamana inainte de 20 decembrie, a tot nins si am spus ca trebuie neaparat sa facem repede o tura sa ne putem bucura de proaspatul omat. Am incropit repede o trupa si am plecat , unde in alta parte decat in Ceahlau. Asa cum am mai spus Ceahlaul ne suprinde de fiecare data. Inainte de plecare a trebuit sa ne confruntam cu tot felul de zvonuri, ca zapada ar avea pe alocuri 5 sau 6 m si ca ar fi periculos.Dupa ce ne-am consultat cu cei de la Salvamont, am plecat Sambata catre Izvorul Muntelui, urcand prin Poiana Maicilor. Eram primii care faceau urme in zapada, vremea superba ca de basm. Ajunsi la cabana eram cam singuri, mai rar asa dar foarte bine. Am luat in primire o camera de 7 locuri, cu vant inclus, dar nelipsitii saci de dormit si-au facut din plin treaba. A doua zi, o parte mai grabita a grupului a coborat sa ajunga la autobuzul de 13 din Durau spre Iasi pe la Fantanele, iar noi care am ramas pentru autobuzul de 19 am mai facut o vizita la Camera Patrata, urcarea pe bolovanii plini cu zapada fiind destul de interesanta. Cu acesta ocazie am facut si o vizita in spatele Detunatelor.

Muntele Magic