E sâmbătă si lumea profită din plin de timpul liber şi zăpadă. Unii la căţărat in Cheile Bicazului pe Cascada Bicajelul, altii practica schi fond prin padurile de langa Iasi, unii s-au indreptat spre Cabana Sambata din Fagaras la intalnirea carpati.org si altii care fac bagajul pentru plecarea de maine in Ceahlau.
Trezit de dimineata de un telefon, observ soarele de afara si imi spun ca nu e rost de stat in casa si de lenevit. Imi revine in minte ideea de a pleca cu bicicleta in Barnova, la o scurtă tură pe zapada. Mi-am spus ca merita , chiar daca nu o sa fie accesibil drumul prin padure, miscarea pana sus la releu o sa-mi prinda bine. Asadar, in timp ce iau micul dejun, ma echipez. Doua activitati care la nevoie se impaca foarte bine. Arunc o privire bicicletei sa vad ce imi inspira si continui pregatirea pentru tura pe zapada.
Ies. Scap de privirile celor ce se intreaba "ce cauta asta cu bicicleta pe vremea asta?" si incep urcusul prin Bucium. Soarele ma incalzeste, efortul si mai si. Ajung intr-un final pe platoul de la releu. Aici imi dau seama ca e imposibil sa merg prin zapada destul de mare, aderenta fiind aproape de zero, si profit de urmele lasate pe drumul spre punctul belvedere de deasupra orasului. Aici singur. Eu si un vant puternic, ce viscolea zapada ce imi aduce imediat aminte de vantul de pe Zaganu(Ciucas) de week-end-ul trecut. Imi zboara o manusa in timp ce fotografiez bicicleta in zapada.
Panicat, nevoie mare , pentru ca nu o sa mai pot merge pe bicicleta in frig cu o mana expusa , ma uit de sus sa vad e unde a ajuns. Echipat cu incaltari de bicicleta si colanti, incept sa intru prin zapada pana la genunchi in cautarea indispensabilei manusi. Tot vantul ma ajuta si o vad la vreo 20 m zburdand agale catre vale. O recuperez si bucuros ma intorc la bicicleta care ma astepta .
Trezit de dimineata de un telefon, observ soarele de afara si imi spun ca nu e rost de stat in casa si de lenevit. Imi revine in minte ideea de a pleca cu bicicleta in Barnova, la o scurtă tură pe zapada. Mi-am spus ca merita , chiar daca nu o sa fie accesibil drumul prin padure, miscarea pana sus la releu o sa-mi prinda bine. Asadar, in timp ce iau micul dejun, ma echipez. Doua activitati care la nevoie se impaca foarte bine. Arunc o privire bicicletei sa vad ce imi inspira si continui pregatirea pentru tura pe zapada.
Ies. Scap de privirile celor ce se intreaba "ce cauta asta cu bicicleta pe vremea asta?" si incep urcusul prin Bucium. Soarele ma incalzeste, efortul si mai si. Ajung intr-un final pe platoul de la releu. Aici imi dau seama ca e imposibil sa merg prin zapada destul de mare, aderenta fiind aproape de zero, si profit de urmele lasate pe drumul spre punctul belvedere de deasupra orasului. Aici singur. Eu si un vant puternic, ce viscolea zapada ce imi aduce imediat aminte de vantul de pe Zaganu(Ciucas) de week-end-ul trecut. Imi zboara o manusa in timp ce fotografiez bicicleta in zapada.
Panicat, nevoie mare , pentru ca nu o sa mai pot merge pe bicicleta in frig cu o mana expusa , ma uit de sus sa vad e unde a ajuns. Echipat cu incaltari de bicicleta si colanti, incept sa intru prin zapada pana la genunchi in cautarea indispensabilei manusi. Tot vantul ma ajuta si o vad la vreo 20 m zburdand agale catre vale. O recuperez si bucuros ma intorc la bicicleta care ma astepta .
Pentru ca nu puteam merge pe traseul propus, prin padure, am spus totusi sa cobor in Barnova pe drumurile auto de sub poligoanele de catarat.
De aici totul a mers bine, cu exceptia catorva situatii create mai ales de cainii isterici.
De aici totul a mers bine, cu exceptia catorva situatii create mai ales de cainii isterici.
se aude capacul de la camera izbindu-se
o inevitabila cazatura
acolo ii place sa stea
si am continuat...
drumuri albe
cainii isterici si pe final, au fost prezenti cam pe tot traseul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu