Bucegi - Cabana Malaiesti

M-am gandit mult pana cand am plecat in tura asta. Gaseam tot felul de motive, ba ca e departe, ba ca pretul transportului ar cere o sedere mai lunga decat cele doua zile din week-end. Intre timp se arata interesat Petrica care este dispus sa puna la dispozitie o masina pentru a inlesni deplasarea. In conditiile astea, nu prea mai puteam refuza invitatia lui Mihai H, fiind o oportunitate de a merge in Bucegi, locuri mai rar frecventate de noi cei din estul tarii.

Sambata, la 3 dimineata plecăm din Iasi. Drumul care a durat fizic 6 ore jumatate mi s-a parut foarte scurt. Poate ca eram jumatate adormiti, sau ca Petrica a condus doar cu o pauza, undeva inainte de Brasov, pentru o cafea. La 9 30 eram in Azuga si imediat in traseu pe Valea Grecului.



Zapada era mare si apoasa din cauza temperaturii ridicate, iar noi ne croim drum pe urmele de senile ale unui ATV si apoi pe urmele unor persoane ce pareau sa fi urcat inaintea noastra. De altfel chiar ii laudam pe necunoscutii ce au muncit din greu trasand urme in zapada, inlesnindu-ne deplasarea. Dupa vreo 2 ore ajungem in Poiana Grecului, sub varful cu acelasi nume.




meditatie


Aici, urmele duceau unele spre stanga spre padure, parca fara directie, iar altele sub un brad. Curios, in conditiile in care traseul era in cu totul alta directie, stalpul de marcaj fiind vizibil undeva in stanga la aprox 200 m. Oftand, ne-am spus ca oamenii osteniti de zapada mare au cedat si s-au intors.



Mihai ia initiativa si incepe sa faca urme spre marcajul mai sus amintit, pe o panta cu o inclinatie ce m-a facut sa verific daca zapada este compacta, fiind destul de mare. Nu prea mi-a placut ce am vazut, dar gandindu-ma ca e prea greoaie din cauza apei sa o ia la vale, am tacut si am mers in spate destul de precaut, fara sa mentionez nimic, pentru a nu nelinistii lumea. A fost o traversare de cateva minute, dar care a iesit bine pana la urma.






Ne continuam drumul pe triunghiul galben si pe zapada umeda. Ca de obicei, facem cu randul urme, pe o culme golasa, avand de o parte si de alta padurea iar soarele ne insoteste permanent.







Caldura mare. Copacii din stanga ne lasa sa intrezarim crucea de pe Caraiman, Costila, Bucsoiul Mare dar nu in toata splendoarea lor. Masivul perete al Bucegilor, cu toate vaile, branele, varfurile, reusim sa il fotografiem de pe vf. Leuca Mica.

Incantati de vremea calda, ne lasam latrati de cainii de la cabane si ne continuam drumul spre Diham. Aici ajungem la 13 30 si imediat dam piept cu aglomeratia caracteristica potecilor si cabanelor din Bucegi.


cativa turisti





Nu prea eram obisnuiti cu asa ceva. Se terminase salbaticia si linistea naturii, in conditiile in care, odata plecati de la Diham , ne calcau pe urme cel putin 20 de persoane. Grabeam pasul sa nu auzim glasul grupului din spate si asa, dupa vreo 4 ore prin padure ajungem la cabana Malaiesti pe la 16 30 - 17. Vremea clara ne prezinta zidurile stancilor ce inconjoara cabana si filmez cu gandul ca maine nu se stie daca mai pot vedea aceeasi imagine superba.




cab. Malaiesti

Seara la cabana am cinat intr-un murmur de vociferari puternice, si pe la 21 ne-am retras in camera intima de 12 persoane care avea soba stinsa. Dupa cateva incercari de aprindere a focului, conform unor metode de la televizor, am reusit sa vorbim cu cineva de la cabana sa ne aprinda focul. Cu iscusinta si cherosen focul a fost aprins, camera fiind cuprinsa imediat de caldura.

Duminica ne trezim pe la 7 30. Luam micul dejun si ne pregatim de intoarcerea spre casa. Ceata cuprinsese toate peisajele mirifice din ziua precedenta.








Era mai frig, iar poteca inghetata ne-a ingreunat foarte mult deplasarea. De gheata asta am avut parte tot drumul. Inapoi la cabana Diham in 3 ore. Aici ne tragem sufletul intr-o caldura inabusitoare, ne mai uscam hainele transpirate si ascultam povata unui domn care ne sfatuieste sa nu ne intoarcem prin Azuga, adica tocmai pe unde venisem, caci doua persoane s-au ratacit in zona. Nu dam mare importanta, caci oricum aveam de gand sa o luam prin Busteni si plecam pe un vant taios spre aceasta statiune, unde ajungem la 15 30.



zona frecventata de turisti


drumul spre Gura Diham


drumul spre Bucuresti

Aici Petrica ia un microbuz pana in Azuga si aduce masina in care ne imbarcam si plecam spre Iasi. Acelasi lung drum pana la Iasi, dar aceeasi senzatie de trecere rapida a timpului, singurul lucru notabil fiind Meniul de 10 lei (ciorba, felul doi, salata, paine),consumat la iesirea din Brasov pe stanga.

La 22 suntem in Iasi, bucurosi de un week-end trait din plin.

Luni la servici, primesc doua link-uri de la Mihai, din ziare locale prahovene, in care citesc cum doua persoane , vineri seara pe la 19 30 au pornit spre cabana Diham prin Azuga. Ajunsi in Poiana Grecului, noapte fiind nu au mai gasit poteca si au chemat salvamontul.

Declaratii turistï : " "Am vrut să ajungem la cabana Diham şi ne-am pierdut prea tare şi n-am reuşit"

Declaratie reprezentant Salvamont : "Am avut în două locuri pericol de avalanşe. A plecat zăpada, dar fericire nu i-a prins. Ne-am pus şi noi viaţa în pericol", a precizat Alexandru Burtoiu, şef salvamont Azuga.

Astfel am descoperit si autorii urmelor care ne-au inlesnit inintarea pana in Poiana Grecului. Multumim!

Intalnirea de iarna HPM

Cum mai toate asociatiile de profil care se respecta, practica acest tip de intalniri, ne-am gandit cu cateva luni in urma, ca nu ar strica sa organizam si noi, Asociatia de Turism Montan " Hai pe munte" Iasi, intalnirea de iarna HPM. Odata stabilita data, a ramas sa alegem locatia, undeva la o cabana in Orientali. Cabana Giumalau, a fost aleasa din mai multe , in urma unui poll organizat pe grupul yahoo. Cred ca a fost preferata din mai multe motive: 1.usor de ajuns, avand in vedere ca intalnirea a fost adresata tuturor, soti, sotii, prieteni, familie, cunostinte de departe,2. recent renovata,3. lipsa electricitatii care a dat un aer original. Am inchiriat din timp toata cabana pentru noaptea de 6 spre 7 februarie si am inceput organizarea transportului catre locul cu pricina, responsabil, cine altul decat Aurică Scriitoru. Deplasarea spre cabana s-a facut dupa dorinta fiecaruia, dar majoritatea am intrat in traseu sambata prin Rusca, pentru a insoti persoanele noi in grup sau pentru prima data pe munte. Alt grup a plecat de vineri dimineata profitand de o vreme superba pe traseul Valea Putnei.
Pana la urma am plecat din Iasi 2 microbuze, unul inchiriat si unul a lui Petrica Blajuti, urmand ca la cabana sa ne intalnim cu cei care au plecat de vineri, cu cei din Bistrita, Suceava, Falticeni, Vatra Dornei si alte persoane care au dorit sa fie alaturi de noi. In total aprox. 45 persoane.
Si iata-ne in traseu.


calcand pe alb dalb


minunat!


pauza de taifas


catalin istovit de emotia pricinuita de intalnirea cu muntele


cativa plimbareti

Dupa aprox. 1h 30 min, 1h 45 am ajuns la cabana.

Aici era doar cabanierul care ne-a intampinat cu caldura unui ceai. Colegii nostrii, cei plecati de vineri, erau pe varf. Ne-am odihnit putin , am mancat si fara a avea altceva de facut , am format grupuri, grupulete pentru o vizita neoficiala la crucea de pe Giumalau. Spun asta pentru ca cea oficiala avea sa aiba loc a doua zi, cand am dorit sa urcam cati mai multi pentru o poza de grup.

imprastiati spre varf


cu bistritei in spate


Ciprian bucuros de ce vede in jur


Mihai pe o periculoasa cornisa


patru in ascensiune



bazil, ajuns pe varf se ascunde de vant

Dupa ce am savurat momentele de sus, privind in jur Raraul, Rodnei, Bistritei , vf. Ousorul, Calimanii in departare si după ce ne-am adus aminte ca 90%din accidente au loc a coborare, am pornit inapoi spre cabana. Pe drum am gasit schiurile lui Florin, lasate pentru a fi luate la intoarcere si le-am folosit pentru a practica ceea ce eu numesc fundski.



fundski


Intorsi la cabana, mai avand la dispoziţie lumina zilei si enrgie ramasă dupa scurtele drumuri , cu Tudor am decis sa repetam istoria din Calimani, de acu doi ai si sa construim un asa zis refugiu in zapadă. După un placut chin , in aprox jumatate de ora am intrat sase persoane, in constructia astfel creeata pentru a arata cat de incapator este.

mandrii de isprava, foto Catalin Luca

osteniti, foto Catalin Luca

tudor in spate, in total 6 persoane..., foto Catalin Luca

După acest episod nu am avut decat sa incepem serata canto. La lumina frontalelor am cinat, am gustat din tuicile si vinurile de pe mese pentru a ne venii cheful de cantat, dupa care am purces la intonarea melodiilor consacrate, scrise cu grija pe dosarele special concepute in acest scop. Tarziu in seara, aburul alcoolului si-a facut simtita prezenta, mai ales in persoana cabanierului. Astfel, concertul a luat sfarsit, fiecare preferand sa se bucure de intimitatea camerei supraaglomerata si de linistea sforaitului vecinilor de pat. Caldura mare si somn usor !!!

Dimineata, fetele palide, ca urmare a activitatilor de cu seara, ne intrebau daca mai mergem la poza de grup de pe varf. Sigur, am spus. Si dupa micul dejun copios, am atacat din nou vf. Giumalau. Aici , frigul ne-a adunat gramada in spatele crucii unde nu batea vantul, asteptand marea regrupare. Pana la urma am reusit si mult dorita sedinta foto, la care am participat cam 30 de persoane, cam 2/3 din cei prezenti si la cabana. Aparatele foto, apropiate ca numar noua, ne-au suprins din toate pozitiile si posturile. Acelasi frig ne-a trimis iute spre cabana, pentru a pregatii plecarea spre casa.

pregatind-ne de sedinta foto. poza Tudor Ghioc

o incercare. foto Tudor Ghioc

o reusita marca Tudor Ghioc

La plecarea de la cabana, ne-am luat la revedere de la cabanierul "de treaba" si apoi, conform unui obicei din frageda pruncie am distrus refugiu cu aceeasi placere cu care l-am construit, fiind atent sa-i las si lui Tudor o bucata intreaga, avand dreptul la aceasta in calitate de coautor."coautor/codistrugator".

Drumul spre Iasi, relaxant, cu o oprire in intentia de a manca la Cabana Zugreni, esuata, si o a doua orpire la Poiana Largului, cu aceeasi intentie. Curios, aici personalul restaurantului era mahnit ca suntem prea multi.

Ajunsi la Iaşi, in parcarea de la Golia, ne-am luat "la revedere" de la mai vechii colegi, de la noii colegi si de la o tura ceva mai speciala.