M-am gandit mult pana cand am plecat in tura asta. Gaseam tot felul de motive, ba ca e departe, ba ca pretul transportului ar cere o sedere mai lunga decat cele doua zile din week-end. Intre timp se arata interesat Petrica care este dispus sa puna la dispozitie o masina pentru a inlesni deplasarea. In conditiile astea, nu prea mai puteam refuza invitatia lui Mihai H, fiind o oportunitate de a merge in Bucegi, locuri mai rar frecventate de noi cei din estul tarii.
Sambata, la 3 dimineata plecăm din Iasi. Drumul care a durat fizic 6 ore jumatate mi s-a parut foarte scurt. Poate ca eram jumatate adormiti, sau ca Petrica a condus doar cu o pauza, undeva inainte de Brasov, pentru o cafea. La 9 30 eram in Azuga si imediat in traseu pe Valea Grecului.
Zapada era mare si apoasa din cauza temperaturii ridicate, iar noi ne croim drum pe urmele de senile ale unui ATV si apoi pe urmele unor persoane ce pareau sa fi urcat inaintea noastra. De altfel chiar ii laudam pe necunoscutii ce au muncit din greu trasand urme in zapada, inlesnindu-ne deplasarea. Dupa vreo 2 ore ajungem in Poiana Grecului, sub varful cu acelasi nume.
meditatie
Aici, urmele duceau unele spre stanga spre padure, parca fara directie, iar altele sub un brad. Curios, in conditiile in care traseul era in cu totul alta directie, stalpul de marcaj fiind vizibil undeva in stanga la aprox 200 m. Oftand, ne-am spus ca oamenii osteniti de zapada mare au cedat si s-au intors.
Mihai ia initiativa si incepe sa faca urme spre marcajul mai sus amintit, pe o panta cu o inclinatie ce m-a facut sa verific daca zapada este compacta, fiind destul de mare. Nu prea mi-a placut ce am vazut, dar gandindu-ma ca e prea greoaie din cauza apei sa o ia la vale, am tacut si am mers in spate destul de precaut, fara sa mentionez nimic, pentru a nu nelinistii lumea. A fost o traversare de cateva minute, dar care a iesit bine pana la urma.
Ne continuam drumul pe triunghiul galben si pe zapada umeda. Ca de obicei, facem cu randul urme, pe o culme golasa, avand de o parte si de alta padurea iar soarele ne insoteste permanent.
Caldura mare. Copacii din stanga ne lasa sa intrezarim crucea de pe Caraiman, Costila, Bucsoiul Mare dar nu in toata splendoarea lor. Masivul perete al Bucegilor, cu toate vaile, branele, varfurile, reusim sa il fotografiem de pe vf. Leuca Mica.
Zapada era mare si apoasa din cauza temperaturii ridicate, iar noi ne croim drum pe urmele de senile ale unui ATV si apoi pe urmele unor persoane ce pareau sa fi urcat inaintea noastra. De altfel chiar ii laudam pe necunoscutii ce au muncit din greu trasand urme in zapada, inlesnindu-ne deplasarea. Dupa vreo 2 ore ajungem in Poiana Grecului, sub varful cu acelasi nume.
meditatie
Aici, urmele duceau unele spre stanga spre padure, parca fara directie, iar altele sub un brad. Curios, in conditiile in care traseul era in cu totul alta directie, stalpul de marcaj fiind vizibil undeva in stanga la aprox 200 m. Oftand, ne-am spus ca oamenii osteniti de zapada mare au cedat si s-au intors.
Mihai ia initiativa si incepe sa faca urme spre marcajul mai sus amintit, pe o panta cu o inclinatie ce m-a facut sa verific daca zapada este compacta, fiind destul de mare. Nu prea mi-a placut ce am vazut, dar gandindu-ma ca e prea greoaie din cauza apei sa o ia la vale, am tacut si am mers in spate destul de precaut, fara sa mentionez nimic, pentru a nu nelinistii lumea. A fost o traversare de cateva minute, dar care a iesit bine pana la urma.
Ne continuam drumul pe triunghiul galben si pe zapada umeda. Ca de obicei, facem cu randul urme, pe o culme golasa, avand de o parte si de alta padurea iar soarele ne insoteste permanent.
Caldura mare. Copacii din stanga ne lasa sa intrezarim crucea de pe Caraiman, Costila, Bucsoiul Mare dar nu in toata splendoarea lor. Masivul perete al Bucegilor, cu toate vaile, branele, varfurile, reusim sa il fotografiem de pe vf. Leuca Mica.
Incantati de vremea calda, ne lasam latrati de cainii de la cabane si ne continuam drumul spre Diham. Aici ajungem la 13 30 si imediat dam piept cu aglomeratia caracteristica potecilor si cabanelor din Bucegi.
cativa turisti
Nu prea eram obisnuiti cu asa ceva. Se terminase salbaticia si linistea naturii, in conditiile in care, odata plecati de la Diham , ne calcau pe urme cel putin 20 de persoane. Grabeam pasul sa nu auzim glasul grupului din spate si asa, dupa vreo 4 ore prin padure ajungem la cabana Malaiesti pe la 16 30 - 17. Vremea clara ne prezinta zidurile stancilor ce inconjoara cabana si filmez cu gandul ca maine nu se stie daca mai pot vedea aceeasi imagine superba.
cab. Malaiesti
cativa turisti
Nu prea eram obisnuiti cu asa ceva. Se terminase salbaticia si linistea naturii, in conditiile in care, odata plecati de la Diham , ne calcau pe urme cel putin 20 de persoane. Grabeam pasul sa nu auzim glasul grupului din spate si asa, dupa vreo 4 ore prin padure ajungem la cabana Malaiesti pe la 16 30 - 17. Vremea clara ne prezinta zidurile stancilor ce inconjoara cabana si filmez cu gandul ca maine nu se stie daca mai pot vedea aceeasi imagine superba.
cab. Malaiesti
Seara la cabana am cinat intr-un murmur de vociferari puternice, si pe la 21 ne-am retras in camera intima de 12 persoane care avea soba stinsa. Dupa cateva incercari de aprindere a focului, conform unor metode de la televizor, am reusit sa vorbim cu cineva de la cabana sa ne aprinda focul. Cu iscusinta si cherosen focul a fost aprins, camera fiind cuprinsa imediat de caldura.
Duminica ne trezim pe la 7 30. Luam micul dejun si ne pregatim de intoarcerea spre casa. Ceata cuprinsese toate peisajele mirifice din ziua precedenta.
Era mai frig, iar poteca inghetata ne-a ingreunat foarte mult deplasarea. De gheata asta am avut parte tot drumul. Inapoi la cabana Diham in 3 ore. Aici ne tragem sufletul intr-o caldura inabusitoare, ne mai uscam hainele transpirate si ascultam povata unui domn care ne sfatuieste sa nu ne intoarcem prin Azuga, adica tocmai pe unde venisem, caci doua persoane s-au ratacit in zona. Nu dam mare importanta, caci oricum aveam de gand sa o luam prin Busteni si plecam pe un vant taios spre aceasta statiune, unde ajungem la 15 30.
zona frecventata de turisti
drumul spre Gura Diham
drumul spre Bucuresti
Aici Petrica ia un microbuz pana in Azuga si aduce masina in care ne imbarcam si plecam spre Iasi. Acelasi lung drum pana la Iasi, dar aceeasi senzatie de trecere rapida a timpului, singurul lucru notabil fiind Meniul de 10 lei (ciorba, felul doi, salata, paine),consumat la iesirea din Brasov pe stanga.
Era mai frig, iar poteca inghetata ne-a ingreunat foarte mult deplasarea. De gheata asta am avut parte tot drumul. Inapoi la cabana Diham in 3 ore. Aici ne tragem sufletul intr-o caldura inabusitoare, ne mai uscam hainele transpirate si ascultam povata unui domn care ne sfatuieste sa nu ne intoarcem prin Azuga, adica tocmai pe unde venisem, caci doua persoane s-au ratacit in zona. Nu dam mare importanta, caci oricum aveam de gand sa o luam prin Busteni si plecam pe un vant taios spre aceasta statiune, unde ajungem la 15 30.
zona frecventata de turisti
drumul spre Gura Diham
drumul spre Bucuresti
Aici Petrica ia un microbuz pana in Azuga si aduce masina in care ne imbarcam si plecam spre Iasi. Acelasi lung drum pana la Iasi, dar aceeasi senzatie de trecere rapida a timpului, singurul lucru notabil fiind Meniul de 10 lei (ciorba, felul doi, salata, paine),consumat la iesirea din Brasov pe stanga.
La 22 suntem in Iasi, bucurosi de un week-end trait din plin.
Luni la servici, primesc doua link-uri de la Mihai, din ziare locale prahovene, in care citesc cum doua persoane , vineri seara pe la 19 30 au pornit spre cabana Diham prin Azuga. Ajunsi in Poiana Grecului, noapte fiind nu au mai gasit poteca si au chemat salvamontul.
Declaratii turistï : " "Am vrut să ajungem la cabana Diham şi ne-am pierdut prea tare şi n-am reuşit"
Declaratie reprezentant Salvamont : "Am avut în două locuri pericol de avalanşe. A plecat zăpada, dar fericire nu i-a prins. Ne-am pus şi noi viaţa în pericol", a precizat Alexandru Burtoiu, şef salvamont Azuga.
Astfel am descoperit si autorii urmelor care ne-au inlesnit inintarea pana in Poiana Grecului. Multumim!
Unde sunt fotografiile? :D
RăspundețiȘtergere