Maratonul MTB Harghita Băi

Pentru ca de ceva timp dau emotii muntelui, lasandu-l sa ma astepte linistit, si pentru ca ,de cand mi-am luat bicicleta week-end-urile le petrec mai mult in şa, am ajuns să particip şi la maratoane de mountain bike. Asta si datorita faptului ca o astfel de experientă mi-o doream din fragedă pruncie, cand imi aduc aminte cum trasam din tren, mergand la bunici la munte, trasee imaginare cu suisuri si coborasuri, pe care mergeam cu o usurinta deosebita, tot imaginar, cu bicicleta.
Dupa turele facute cu entuziastii de la IasiBike prin minunatele paduri din jurul Iasiului, insumand cateodata si trasee de 120, 130 km de forestier pe zi, m-am simtit incurajat să traiesc experienta mersului pe bicicleta si intr-un cadru organizat.
Asa s-a intamplat saptamana trecuta , pe 15 august 2010, la concursul Pe Roti Verzi Iasi, organizat de cei de la Turistor Iasi. A fost vorba de un traseu de 5 km care trebuia facut de 5 ori, fiecare tura avand o diferenta de nivel de 180 m. Aici agonia urcarii s-a imbinat cu extazul de pe coborarile curate dar care au si pus la pamant cativa concurenti. Din cauza entuziasmului am fortat startul pe prima urcare, astfel incat m-am ales cu dureri la nivelul plamanilor(presupun) care nu m-au lasat sa mai inspir 100% restul concursului. In final am ocupat locul 17 si gandindu-ma la greseala facuta pe prima parte am considerat ca pot mai mult.
Sa-mi arat ca pot mai mult , am rumegat cateva zile propunerea lui Maty (Ionut Catea) de a merge la maratonul Harghita Bai, si am raspuns pozitiv. Gasca era deja formata, Gillio(Ducu Vasiliu) , deja cu experienta si nu numai in participarea la maratoane, Andrei Amariutei, un talent al ciclismului moldovean in continua activitate de confirmare, Mihaela prietena lui Maty, Dan cu fiica, Victor Ionut Chircu si el nelipsit pe la astfel de activitati si deasemenea cu rezultate notabile, sfadind tehnologia de ultima ora cu bicicleta pe care o foloseste , fiind demn de tot respectul.
Vineri plecarea spre Harghita Băi, unde mai fusesem doar iarna la schi.Punem 3 biciclete pe un Peugeot 206 si ne indreptam spre Tg. Neamt de unde il luam pe Andrei. Mihaela sofer. Aici adaugam si a patra bicicleta pe masina si ne indreptam cu pasi repezi spre Cheile Bicazului-Gheorgheni-Miercurea Ciuc-Harghita Băi. Atat de repezi ca, pe undeva pe langa Gheorgheni ,ne opreste o patrula de politie care ne spune sa ne grabim mai incet, si ne aplica o amenda pentru depasirea vitezei in localitate.
Soferul demoralizat trece peste moment, incurajat de copilot si ajungem pe inserate la Cabana Harghita unde aveam rezervare. Ne cazăm, observăm conditiile bune si mergem sa ne rugam sa primim ceva de mancare. In final reusim sa cinam, mergem spre camere si ne pregatim sufleteste pentru concursul de a doua zi. Aici fiecare cu tabieturile lui inainte de concurs, altele evidente, unele mai putin. Andrei, colegul meu de camera, se trezeste la 6, mananca pastele, si se pune inapoi in pat. Interesant.Mergem sa luam micul dejun apoi ne echipam de concurs, ungem lanturile, ne luam numerele de participare si iata-ne la startul primului maraton organizat la Harghita Băi, asa cum scrie si pe tricoul primit in schimbul taxei de participare de 30 lei.




Facem schimb de priviri cu ceilalti concurenti, poza la start, ascultam ultimile indicatii biligve si pornim in tromba. Gillio deja in fata cu Andrei si Victor, eu incerc sa nu il scap din ochi pe Maty ca reper pentru dozarea efortului. Stiam ca incepem cu o coborare lunga, dar urcam. Nu mult astfel ca incepem sa folosim din plin atractia gravitationala.Traseul presarat cu bolovani si crengi ne transforma in kamikaze, astfel incat cine risca mai mult merge mai repede.Un sant de apa ma opreste si il pierd din priviri pe Maty. Incerc sa recuperez si atent la obstacole gresesc directia ajungand intr-un loc aproape de strada. Eu si un baiat ungur care nu stia romaneste. Ne uitam in stanga si dreapta dar nu se intrevede traseul. Stiind directia urc inapoi cateva minute si vad sirul de oameni care cobora pe traseu. Intru in sir si pierd mult timp intr-o zona cu mult noroi, neavand pe unde depasi. Imediat ajugem la un forestier si incep sa recuperez ce am pierdut. Pe drept si pe coborare pedalez cat pot, astfel ma simteam multumit ca depasesc vreo 15 concurenti pana la urcare. Pe partea de drept ma uitam in stanga si vedeam ce munte am lasat in urma si ce urmeaza sa urcam.Descurajant. Resemnat ca nu mai pot ajuge grupul fruntas incep o lupta cu mine insumi.Macar sa ajung la finis.Trec de primul punct de alimantare de unde iau din mers o apa si beau jumatate. Pe prima portiune de urcare ma vad intrecut de o concurentă care pana la urma a si luat locul I la categotria sa. Imi fixez un ritm ce imi convine si urc, urc ,urc. Mă şi opresc sa-mi iau apa dintr-un rau care curgea ispititor de zgomotos langa traseu. Portiunea de urcare e portiunea in care "de ce"-uile incep sa-mi inunde mintea.De ce nu am ramas la cabana in salteaua moale?De ce nu fac un sport cu motor?De ce motociclistii care trec pe langa mine(asistenta) nu ma remorcheaza?De ce nu ma opresc sa mai mananc ceva?De ce sunt aici si nu la mare pe plaja ca doar sunt in concediu de odihna?. Din intrebare in intrebare ajung iar pe o coborare,incep bucuros sa pedalez pe zonele accidentate lasand furca sa-si faca treaba.Pana!!!!!!!Mai erau cam 12 km si fac prima pana.Obosit nu am indemanarea necesara sa o fac repede. Nu reusesc sa umflu camera, ma vad depasit in tromba de cativa oameni, ma resemnez inspir si duc treaba a capat. Merg iar in viteza si pana iar!!!! Bolovanii mi-au muscat camera a doua oara, franez mai mult cu janta pe bolovani. Acum , avand exercitiu, ma misc mai repede, in timp ce altii treceau pe langa mine. Fac si pana asta, imi pun cele doua camere schimbate dupa gat ,relaxat de resemnare,continui sa ma bucur de coborarea pana la ultimul punct de alimentare. Aici sunt indrumat pe ultima parte, o urcare de 6 km. Nu iau nimic nici de aici, desi oamenii foarte de treaba imi propun sa iau apa, mancare sau altceva. Constat ca bolovanii mi-au defectat schimbatorul de pinioane si nu mai puteam folosi ultimul si penultimul pinion. Incep o discutie cu bicicleta: "imi dai si mie un pinion mai mare, te rog?"nimic.Continui urcarea in conditiile date si pana la urma ajung in locul unde se facea trecerea catre partia de schi.Imi spun sa trag aer adanc fiind ultima urcare serioasa si sa fiu demn. Dar oboseala acumulata dupa 48 km si lipsa celor doua pinioane ma determina sa fac push bike. Il vad pe Tudor, prieten din "Hai pe munte " care ma fotografia de la distanta. Imping bicicleta cu capul sus pana aproape de el.



Pregatit deja sa beau o bere rece, Tudor imi spune ca mai am de urcat o alta partie pe care o stiam de la schi. Accept si provocarea asta pedalez in viteza pana acolo unde incep un ultim push bike.Stiam ca urmeaza o coborare pana la finish si in cele din urma ma vad ajuns. La finish ma buseste rasul cand vad alte biciclete deja impachetate fac o gluma cu arbitrii, care desigur ca nu m-au inteles(preferand sa o spun in ungureste) si ma alatur celorlati deja ajunsi, schimbati, dusati si pe alocuri mancati. Ma bucur sa aud ca Ducu a ocupat locul 2, Andrei 9, Maty 17, iar eu in final constat ca sunt pe 35 din 80, iar Mihaela locul 6 la categoria ei de varsta. Sunt bucuros ca avem in grup rezultate bune. Imi spal bicicleta, merg la un dus pe care l-as fi vrut infinit, si merg sa valorific bonurile de bere si mancare primite la inscriere.Stam la masa si facem schimb din experienta avuta pe traseu.
Se anunta premierea si mergem cu interes sa ne ovationam colegii. Intr-o atmosfera internationala, vorbindu-se mai mult ungureste, dupa un cantec solemn la care toata lumea de etnie majoritara devine foarte serioasa, auzim si numele celor din Iasi premiati. SUPER TARE!!!!

Concluziile maratonului in ceea ce ma priveste:organizare foarte buna, traseul inedit, munte adevarat, concurenta pe masura, experienta deosebita.

Dan in actiune


Mihaela lcocul 6 la categoria ei

Ducu locul 2, in spatele lui Maus.

Andrei se relaxa pe urcare

Maty super concentrat

Victor intarziat de o pana care i-a dat batai de cap



Dupa eveniment, am mai zabovit la o terasa in statiune si am pornit spre Hoghizi, mai exact in Bogata Olteana satul bunicii lui Maty , unde am dormit o noapte, apoi micul dejun cu lapte de bivolita, dupa care am facut o excursie de relaxare cu bicicleta in Cheile Dopcei ,fiind asteptati cu gratar la iarbă verde.
In drum spre Iasi, am deviat de la traseu facand o oprire la lacul Sf. Ana unde am inotat pentru prima oara anul asta si unde am mancat din nou kurtos kolacs. Apoi ne-a asteptat un traseu lung inapoi spre casa prin M Ciuc, Gheorgheni, Cheile Bicazului, Tg. Neamt unde l-am lasat pe Andrei si intr-un final acasa, remarcand-ul pe Maty pentru rezistenta la condus.

Aici puteti vedea un film realizat de Ducu Vasiliu, filmat de pe casca tremuranda a lui Andrei, si cu poze de la Tudor Ghioc, caruia ii mumtumim.

Sambata viitoare Geiger Sibiu!!!

Să fim sanatoşi!!!